Rugăciuni ale Sfantului Nicolae Velimirovici

Rugăciuni de pe marginea lacului

________________________________________

Pentru toate pacatele oamenilor eu ma caiesc inaintea Ta, Prea Milostive Doamne. Cu adevarat, samanta tuturor pacatelor curge prin sangele meu! Cu eforturile mele si cu mila Ta eu inabus acest manunchi viclean de buruieni zi si noapte, asa incat nici o neghina sa nu poata rasari in tarina Domnului, ci numai grau curat (Matei 13, 24-30).

Ma caiesc pentru toti cei ce sunt necajiti, care se clatina sub povara grijilor si nu stiu ca trebuie sa-ti incredinteze tie toate grijile si necazurile lor.

Pentru cel slab chiar si cea mai neinsemnata grija este insuportabila, dar pentru Tine un munte de griji este ca un bulgare de zapada aruncat intr-un cuptor incins.

Ma pocaiesc pentru toti bolnavii, fiindca boala este rodul pacatului.

Cand sufletul este curatit prin pocainta, boala dispare odata cu pacatul, iar Tu, Vesnica mea sanatate, fa-ti salas in suflelul meu.

Ma pocaiesc pentru necredinciosi, care prin necredinta lor aduna necazuri si boli atat asupra lor, cat si asupra prietenilor lor.

Ma pocaiesc pentru toti cei ce-L hulesc pe Dumnezeu, care hulesc impotriva Ta, fara sa stie ca ei hulesc impotriva Stapanului Care-i imbraca si-i hraneste.

Ma pocaiesc pentru toti ucigasii de oameni care iau viata altora spre a si-o pastra pe a lor. Iarta-i, Mult Milostive Doamne, fiindca nu stiu ce fac (Luca 25, 34). Fiindca ei nu stiu ca nu exista doua vieti la fel in univers, ci una, si ca nu exista doi oameni la fel in univers, ci unul.

Ma pocaiesc pentru toti cei ce depun marturie mincinoasa, fiindca in realitate ei suni ucigasi de oameni si sinucigasi.

Pentru toti fratii mei care sunt hoti si care sunt lacomi dupa avutii inutile eu plang si suspin, fiindca acestia si-au ingropat sufletul lor si n-au nimic cu care sa vina inaintea Ta.

Pentru cei trufasi si laudarosi plang si suspin, fiindca dinaintea Ta ei sunt precum cersetorii cu buzunare goale.

Pentru toti betivii si mancaii plang si suspin, fiindca ei au devenit robi ai robilor lor.

Pentru toti adulterinii ma pocaiesc fiindca ei au tradat increderea Duhului Sfant, care i-a ales spre a forma o noua viata printr-insii. in schimb, ei au preschimbat viata de slujire intr-o viata de distrugere.

Pentru toti clevetitorii ma pocaiesc, fiindca ei au transformat prea pretiosul Tau dar, cel al vorbirii, in nisip ieftin.

Pentru toti cei ce distrug caminul si casa aproapelui si pacea acestuia eu ma caiesc si suspin, fiindca ei isi agonisesc blestem asupra lor si a poporului lor.

Pentru toate limbile mincinoase, pentru toti ochii plini de suspiciune, pentru toate inimile furioase, pentru toate stomacurile nesatule,

Pentru toate mintile intunecate, pentru toata reaua vointa, pentru toate cugetele necurate, pentru toate simtamintele ucigase, ma pocaiesc, plang si suspin.

Pentru intreaga istorie a omenirii de la Adam si pana la mine, pacatosul, ma pocaiesc; fiindca toata istoria este in sangele meu. Fiindca eu sunt in Adam si Adam este in mine.

Pentru toate lumile, mari si mici, care nu se cutremura dinaintea infricosatei Tale prezente, eu plang si strig: O, Stapane Multmilostive, ai mila de mine si ma mantuieste.

Credinta mea Te vede,Doamne!

________________________________________

Credinta mea Te vede, Doamne

Ea este lumina si vederea departe vazatoare a ochilor mei.

Ea este simtirea omniprezentei Tale. Ea imi trage genunchii la pamant si imi inalta bratele spre cer.

Credinta mea este legatura sufletului meu cu Tine. Ea imi face inima sa dantuiasca si limba mea sa cante.

Când rândunica se apropie, puii de rândunică se agită în cuib. Fiindcă încă de la distantă ei simt sosirea mamei lor.

Credinţa mea este bucuria mea, căci Tu vii, Maica mea.

Dacă prietenul meu se gândeşte la mine în timp ce scrie o scrisoare într-un oraş îndepărtat şi eu alung alte gânduri şi mă gândesc la prietenul meu.

Credinţa mea este gândirea mea la Tine care Te face, o, Atotştiitorule Doamne, să te gândeşti la mine.

Când un leu e despărţit de leoaica sa, ochii leului sunt cuprinşi de dor după leoaica sa.

Credinţa mea este dorul meu după Tine, când Tu eşti departe de mine, Frumusetea mea.

Când nu e soare, cele mai grozave furtuni bântuie marea.

Credinţa mea este potolirea furtunii din sufletul meu, fiindcă lumina Ta se revarsă în mine şi mă linişteşte.

Ochii mei mi-au spus: "Noi nu-L vedem pe El". Dar eu i-am liniştit cu cuvintele: 'Adevărul este că voi n-afi fost creaţi să-L vedeţi pe El, ci sa vedeţi ceea ce este al Său".

Urechile mele mi-au spus: "Noi nu-L auzim pe El". Dar eu le-am adus la ordine cu cuvintele: "Adevărul este că voi n-ati fost create sa-L auziti pe El, ci să auziţi ceea ce este al Lui".

Nimic din ceea ce este creat nu-L, poate vedea sau auzi pe El, ci doar ceea ce este al Lui. Ceea ce este creat vede şi aude ceea ce este creat. Doar ceea ce este născut dintr-Insul, Il poate vedea. Şi doar ceea ce este născut dintr-Insul Il poate auzi. O pictură nu-l poate vedea pe pictor, dar fiul pictorului îl poate vedea pe pictor.

Un clopot nu-l poate auzi pe clopotar, dar fiica clopotarului îl poate auzi pe tatăl ei.

Ochiul nu-L poate vedea fiindcă el n-a fost creat cu scopul de a-L vedea. Urechea nu-L poate auzi, fiindcă ea n-a fost creată cu scopul de a-L putea auzi.

Credinţa mea Te vede, Doamne, întocmai precum ceea ce este născut îl aude pe cel ce l-a născut.

Dumnezeul din mine Il vede şi-L aude pe Dumnezeul din Tine. Iar Dumnezeu nu este creat, ci născut.

Credinţa mea este ca o cufundare în străfundurile sufletului meu şi ieşirea la suprafaţă dimpreună cu Tine.

Credinţa mea este singura mea cunoaştere veritabilă. Orice altceva este asemănător copiilor care strâng pietricele colorate pe lângă lac.

Credinţa mea este singurul interes veritabil al vieţii mele. Cu adevărat orice altceva este o comedie a simţurilor.

Atunci când spun: "Dă-mi mai multă credinţă" - mă gândesc: "Dă-mi mai mult din Tine, o, Tatăl meu şi Dumnezeul meu".

Dragostea mă face Dumnezeu,

si Tu, o, Dumnezeule Te faci om.

________________________________________

Acolo unde există unul, nu există iubire. Acolo unde sunt doi uniti există doar un simulacru de iubire. Acolo unde trei sunt uniti, exista dragoste. Numele Tau este Iubire fiindca numele Tau este treime in Unitate.

Dacă Tu ai fi fost singuratic, Tu n-ai mai fi dragoste, ci ură.

Dacă Tu ai fi doime, ai fi o alternare de dragoste şi ură. Dar Tu eşti o treime şi, de aceea, Tu eşti iubire şi întru Tine nu există nici întuneric şi nici alternare.

Dragostea nu cunoaşte nici timp şi nici spaţiu. Ea este înafara timpului şi a spaţiului. Pentru iubire o zi este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o zi.

Când sunt unit cu Tine în iubire, nu există nici cer şi nici pământ - doar Dumnezeu există. Nu există nici "eu", nici "tu" - doar Dumnezeu există.

Dragostea are trei ipostasuri: curăţie, cunoştinţă şi lumină. Fără curăţie dragostea nu este afecţiune, ci egoism şi patimă. Fără cunoştinţă dragostea nu este înţelepciune, ci prostie. Fără lumină dragostea nu e putere, ci slăbiciune.

Când patima, prostia şi slăbiciunea se împletesc, ele devin iad, ceea ce satanei îi place să numească 'iubire".

Când sufletul meu este o preacurată fecioară, conştiinţa mea este înţelepciune pătrunzătoare, iar duhul meu este lumină de viaţă dătătoare, eu sunt o iubire care coincide cu iubirea Ta. Prin dragoste eu Te văd pe Tine în mine, şi Tu mă vezi în Tine.

Prin iubire eu nu mă văd pe mine, ci doar pe Tine. Prin dragoste Tu nu Te vezi pe Tine, ci doar pe mine. Dragostea se jertfeşte pe sine si nu simte că jertfa înseamnă nu a primi, ci mai degrabă a oferi.

Copiii mei lumeşti: cuvântul "dragoste" este cea mai profundă rugăciune dintre toate.

"Nu există dragoste lumească?", mă întreabă cei apropiaţi mie. "In aceeaşi măsură în care există un Dumnezeu lumesc",

le răspund eu. "Dragostea lumească arde şi se mistuie, dragostea cerească arde fără să mistuie". Dragostea lumească, ca

tot ce e lumesc, este doar un vis şi un simulacru de iubire.

Dragostea ta se aseamănă iubirii dumnezeieşti în felul în care fumul se aseamănă flăcărilor.

"Când preschimbi o monedă de aur pentru câţiva bănuţi de aramă, nu-i numeşti pe acei bănuţi monedă de aur, ci doar

nişte bănuţi de aramă. De ce numiţi voi oare dragostea dumnezeiască care a fost ruptă, sfărâmată şi prefăcută în cenuşă

de timp şi spaţiu "iubire" şi nu "cenuşă"?

O, Doamne, învredniceşte-mă de iubirea prin care Tu vieţuieşti şi dai viaţă.

Fă-mă vrednic de dragostea Ta, o, Doamne, iar eu voi fi liber de toate legile.

Intră cu Dragostea Ta întru mine, iar dragostea mă va purta întru Tine.

Mucenici ai bunei nădejdi,

rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

________________________________________

Voi care v-aţi îngropat toate nădejdile, ca să vă puteţi bucura de o singură nădejde;

Care aţi aşteptat sfârşitul multor aspiraţii omeneşti şi aţi văzut cenuşa;

Care aţi văzut mulţi ochi înlăcrimaţi întorcându-şi privirile de la mormântul speranţelor lor;

Care aţi auzit multe mărturisiri cu privire la duhoarea nesuferită a fiecărei nădejdi lumeşti de pe lumea cealaltă;

Şi care v-ati dat trupul spre a fi răstignit (GAL 5,24) pentru o nădejde aparte, care nu sfârşeşte în cenuşă, nici la cimitir, nici într-o duhoare nesuferită.

Către voi ne plecăm şi ne rugăm: "Rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi".

Am văzut un copil alergând mult timp după o pasăre cu aripi pestriţe şi cioc de aur, iar când a prins-o, pasărea l-a lovit cu ciocul şi copilul a început să plângă.

Am spus: "Aşa se întâmpla cu nădejdile voastre, fii ai oamenilor şi cam acesta este sfârşitul vostru".

Din nou am văzut un copil alergând după un roi de fluturi de primăvară vreme îndelungată, iar când un fluture s-a aflat lângă el, copilul l-a părăsit şi a fugit după ceilalţi care i se păreau că sunt mai frumoşi.

Am spus: "Aşa sunt fiii oamenilor şi tot astfel este şi alergătura lor de-a lungul întregii vieţi după multe dorinţe".

Cu adevărat, alergătura voastră este obositoare şi inutilă. Dacă vine ceasul morţii asupra voastră, nu veţi putea spune

după ce alergaţi. Iar pe lumea cealaltă ei vor avea mâinile goale şi o inimă îndoită.

Alergarea fiilor cerului este şi ea obositoare, dar nu este inutilă. Iar când ceasul morţii vine asupra lor, ei vor

putea spune ceea ce urmăreau. Iar pe lumea cealaltă vor avea mâinile pline şi o inimă odihnită.

Un vultur de sub nori vede un miel pe câmp şi coboară peste el şi întreabă vrăbiile cocoţate pe spatele mielului: "Nu

vedeţi mielul?". Iar ele îi răspund: "Nu, nu-l vedem". La fel se întâmplă cu mucenicii bunei nădejdi. De la mare

distantă ei îşi ochesc hrana, în vreme ce aceia aflaţi lângă ea trec peste dânsa fără s-o vadă.

Alergătura după nădejdea cea bună este lungă. Dar campionul îşi concentrează mintea asupra alergării şi îşi aruncă toate nădejdile iluzorii sub picioare, călcând peste ele ca peste nişte frunze moarte. Sunt multe, foarte multe garduri între el şi nădejdea sa, iar moartea este unul dintre garduri. Dar el sare peste toate acestea; el sare chiar şi peste moarte şi îşi urmăreşte nădejdea sa.

Mucenici ai bunei nădejdi care fremătati în jurul Luminii Cerului ca un stol de porumbei albi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.