Mantuirea sufletului nostru

- Parinte, unii simt o siguranta ca se mantuiesc, iar altii se indoiesc. Care este pozitia cea mai corecta?

- Scopul este ca omul sa tina poruncile lui Dumnezeu. Omul duhovnicesc trebuie sa ajunga la o astfel de stare, incat sa nu se mahneasca daca Dumnezeu nu-i va da Raiul. Trebuie sa constientizam bine ca astazi traim, iar maine se poate sa plecam si ca trebuie sa e ingrijim sa mergem langa Hristos. Cei care au izbutit, cu harul lui Dumnezeu, sa cunoasca desertaciunea acestei vieti, au primit harisma cea mai mare si nu este nevoie sa dobandeasca harisma inainte-vederii ca sa prevada cele viitoare, deoarece este destul ca cineva sa prevada si sa se ingrijeasca de mantuirea sufletului sau si sa ia masurile duhovnicesti cele mai bune, ca sa se mantuiasca. Vezi ce a spus Hristos: “Cat valoreaza un suflet, nu valoreaza lumea intreaga”. Cata valoare are un suflet! De aceea mantuirea sufletului este mare lucru!

- Parinte, adica nu trebuie sa aiba cineva nadejdea mantuirii si frica de iad?

- Daca are nadejdea mantuirii nu va avea frica de iad. Iar pentru ca omul sa aiba nadejdea manturii inseamna sa fie oarecum aranjat. Dumnezeu nu va lasa pe omul care se nevoieste cu marime de suflet, pe cat poate si nu are intentie de a face pacate, dar nevoindu-se, este biruit si biruieste mereu. Daca are putina grija sa nu-L mahneasca pe Dumnezeu, va merge in Rai “cu pantofi”. Dumnezeu Cel bun din firea Sa il va imbranci in Rai in chip minunat. Va iconomisi sa-l ia in vremea in care se afla in pocainta. Se poate ca in toata viata lui sa se lupte, dar Dumnezeu nu-l va lasa, il va lua in ceasul cel mai bun.

Dumnezeu este bun, el vrea ca toti sa ne mantuim. Daca ar fi fost sa se mantuiasca numai putini, atunci de ce S-ar fi rastignit Hristos? Poarta Raiului nu este stramta. Ii incape pe toti oamenii care se pleaca cu smerenie si nu sunt umflati de mandrie. Numai sa se pocaiasca, adica sa-I dea lui Hristos povara pacatelor lor, dupa care vor putea trece usor prin poarta. Dupa aceea avem si indreptatirea ca suntem facuti din pamant, nu suntem numai duh, ca ingerii. Dar suntem fara de raspuns atunci cand nu ne pocaim si nu ne apropiem cu smerenie de Mantuitorul nostru. Talharul pe Cruce numai un “iarta-ma” a spus si s-a mantuit. Mantuirea omului depinde de secunda, nu de minut. Omul se mantuieste si cu un gand smerit, in timp ce daca aduce un gand de mandrie, le pierde pe toate.

Trebuie sa ne mantuim numai din marinimie. Nu exista durere mai mare pentru Dumnezeu decat a-l vedea pe om in iad. Mi se pare ca numai prin recunostinta fata de multele binecuvantari ale lui Dumnezeu si comportament smerit si cu dragoste fata de chipurile Lui, semenii nostri, cu putina nevointa cu marime de suflet, si este indeajuns ca sa ne avem sufletul odihnit si in viata aceasta, si in cealalta.

Pr. Paisie Aghioritul - "Trezire duhovniceasca"