Porunca V – Cinsteşte pe tatăl şi pe mama ta!

Cinsteşte pe tatăl şi pe mama ta (Ieşire 20,12) pentru că prin aceştia Dumnezeu ţi-a dat viaţa, ei sunt cauza faptului că exişti. Deci şi tu, după Dumnezeu, pe aceştia să-i cinsteşti şi să-i iubeşti, deoarece iubirea ta faţă de aceia contribuie la lucrarea de a-L iubi pe Dumnezeu. Dacă însă, nu contribuie, pleacă degrabă de lângă ei. Mai mult, dacă îţi simt şi piedică pentru credinţa adevărată şi mântuitoare, deoarece au altă credinţă, nu vei pleca în mod simplu, ci te vei şi îndepărta de aceştia, şi de toţi cei cu care eşti în relaţie de rudenie, de prieteni, chiar şi de mădularele tale, şi de poftele, şi de trupul tău întreg, şi de relaţia trupului tău cu patimile. Pentru că Hristos a zis: “Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copiii şi pe fraţi, şi pe surori şi chiar sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu. Şi cel ce nu-şi poartă crucea sa şi nu vine după Mine, nu poate să fie ucenicul Meu” (Luca 14, 26-27; Matei 10, 37).


Aceste porunci sunt pentru părinţii trupeşti, pentru fraţi şi pentru prieteni. Pe cei care însă au aceeaşi credinţă cu tine, şi nu te împiedică de la mântuire, să-i cinsteşti şi să-i iubeşti. Şi dacă trebuie să-i cinsteşti astfel pe părinţii tăi trupeşti, cu cât mai mult trebuie să-i iubeşti pe părinţii tăi spirituali?


Aceştia te-au adus de la simpla viaţă biologică la viaţa duhovnicească a virtuţii, ţi-au transmis lumina cunoaşterii, te-au învăţat adevărul, te-au reînoit prin baia naşterii din nou, au aşezat în tine nădejdea învierii, a nemuririi şi a împărăţiei cereşti, te-au făcut dintr-un om nevrednic, unul vrednic de bunurile veşnice, din om pământesc te-au făcut om ceresc, din om trecător te-au făcut veşnic, şi fiu şi ucenic, nu al omului, ci al lui Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, Care ţi-a dăruit Duhul, Care-i face pe oameni fiii lui Dumnezeu, şi Care a zis: “Şi tatăl vostru să nu numiţi pe pământ, că Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri, Hristos” (Vezi Matei 23, 9-10).


Deci, datorezi orice cinste şi iubire părinţilor tăi duhovniceşti, pentru că cinstea pe care o împărţi lor, se îndreaptă spre Hristos, spre Sfântul Duh, care te-a făcut “fiul” lui Dumnezeu, şi spre Părintele ceresc, Care dă viaţă şi existenţă tuturor făpturilor cereşti şi pământeşti.


Te vei îngriji mai ales să ai în toată viaţa ta un părinte duhovnicesc, căruia să-i mărturiseşti orice păcat şi orice gând de-al tău, şi să primeşti de la acesta vindecarea şi iertarea păcatelor. Părinţilor duhovniceşti li s-a dat puterea să ierte sau să nu ierte sufletele. Şi ceea ce leagă pe pământ va fi legat şi în ceruri, iar ceea ce iartă pe pământ, va fi iertat şi în cer. Acest har şi putere le-au primit de la Hristos, de aceea să-i asculţi fără nicio obiecţie, ca să nu duci sufletul tău la pierzanie.


Pentru că dacă erau ucişi, conform legii mozaice, cei care grăiau împotriva părinţilor trupeşti şi mai ales despre lucruri pe care nu le interzicea legea lui Dumnezeu, este oare cu putinţă să nu alunge Duhul lui Dumnezeu departe şi să nu-şi piardă sufletul, cei care îi contrazic pe părinţii lor duhovniceşti? De aceea, până la sfârşitul vieţii tale să te şi sfătuieşti cu ei şi să-i asculţi, ca să-ţi mântuieşti sufletul tău, şi să te faci părtaş bunurilor veşnice şi nestricăcioase.


de Sfântul Grigorie Palama
(extras din: Glasul Sfinţilor Părinţi – Editura Egumeniţa 2008)