Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu,
miluieşte-mă pe mine păcătosul!

"Credinţa nu e ca un curs la fără frecvenţă,
Credinţa trebuie să o trăieşti zi de zi!"

Pr. Teofil Părăian

luni, 23 mai 2011



 "...vindecarea ne vine de la înnoirea minţii prin „răsturnarea” ei (metanoia), a felului ei de a lucra. Omul vechi „gândește” cu mintea sa încercând cu disperare să obţină rezultate, să împlinească obiective și dorinţe, toate centrate pe căutarea plăcerii și fuga de durere.
 
Dar fuga de durere devine chiar fuga de viaţa noastră care, în acea clipă e durere, sau furie, sau frică! Fugind de această durere, fugim de locul Întâlnirii cu Viaţa Care ni se oferă. A ne dezbrăca de omul vechi înseamnă a renunţa la tiparele de fugă, de apărare, de acele conţinuturi ale „sinelui protector”: scuzarea de sine, acuzarea celuilalt, amintirea situaţiilor asemănătoare, imaginarea unor scenarii de răzbunare sau ameliorare, ascultarea impulsului de atac sau fuga... 
 
Toate urmăresc ieșirea din durerea de a simţi ceea ce este în noi. Simţim furie? Nu putem îndura asta. Avem nevoie să o manifestăm în impulsuri și fapte agresive sau autoagresive, sau să o amorţim cu o substanţă sau un comportament „mângâietor”... „Răsturnând mintea”, alegem să nu mai fugim: să ne asumăm ce trăim prin atenţie la starea respectivă și să o trăim cu Domnul. Așa, atenţia minţii nu se mai risipește în căutarea de soluţii de evadare sau rezolvare, iar raţiunea se lipește de Numele Domnului în loc să se spargă în gânduri și fapte rele... Și toate se prefac, se transformă! 
 
Și numai așa ne eliberăm cu adevărat de durere. Numai prin trăirea ei cu Domnul. Și asta e posibil prin împreună-lucrarea minţii noastre prin atenţie, cu raţiunea prin chemarea Domnului și cu inima prin deschiderea, prin acceptarea durerii în orice formă ar fi ea. Trăirea atentă a durerii, a furiei, a fricii, a tristeţii, străpunge inima împietrită și, pe acolo, Intră Mângâietorul!

Nu e minunat?

Nu mai e nevoie să ne prefacem prin „prefăcătorie” că nu suntem furioși, pentru că putem oferi Domnului furia noastră să o prefacă El în ce ne este de folos. Și așa descoperim acea „rânduială” lăuntrică în care nu știm ce va urma, dar știm că ce va urma este lucrarea Domnului cu noi. E Darul Lui, necunoscut, neprevăzut, dar așteptat și dorit și lucrat și de noi prin nevoinţa atenţiei, a rugăciunii și a încrederii.

Vezi tu, Om drag, cum se scrie „filocalia” în om! Noi doar încercăm să fim onești cu noi înșine și să facem poruncile așa cum putem. Ascultăm un sfat, lucrăm o pravilă, urmăm o învăţătură și Domnul vine și face ce are El de făcut. Dar numai și numai dacă vrem și dacă Îl primim așa cum ni Se oferă El și nu cum ne dorim noi cu mintea cea veche."

Maica Siluana Vlad

vineri, 20 mai 2011



ACUM ŞTIU


"Cand un om reuseste sa faca ceva ce i-a solicitat mult efort, in el incepe sa lucreze trufia. Cel ce slabeste, se uita cu dispret la grasi, iar cel ce s-a lasat de fumat rasuceste nasul dispretuitor cind altul se balaceste, inca, in viciul sau.


Daca unul isi reprima cu sirg sexualitatea, se uita cu dispret si cu trufie catre pacatosul, care se cazneste sa scape de pacat, dar instinctul i-o ia inainte!


Ceea ce reusim, ne poate spurca mai ceva decit pacatul insusi. Ceea ce obtinem se poate sa ne dea peste cap reperele emotionale in asa maniera incit ne umple sufletul de venin.


Banii care vin spre noi ne pot face aroganti si zgarciti, cum succesul ne poate rasturna in abisul infricosator al patimilor sufletesti. Drumul catre iubire se ingusteaza cind ne uitam spre ceilalti de la inaltimea vulturilor aflati in zbor. Blindetea inimii se usuca pe vrejii de dispret, de ura si de trufie, daca sufletul nu este pregatit sa primeasca reusita sa cu modestia si gratia unei flori...


Tot ce reusim pentru noi si ne aduce energie este menit a se intoarce catre aceia ce se zbat, inca, in suferinta si-n pacat. Ochii nostri nu sunt conceputi pentru dispret, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se cazneste sa iasa din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne infoia in pene, ca in mantiile statuilor, ci pentru a le transforma in dragoste, in dezvoltare si in daruire pentru cei din jur.


Daca reprimi foamea in timp ce postesti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o sa viseze mancaruri gustoase si alese, mintea o sa simta mirosurile cele mai apetisante chiar si in somn, pentru ca, in ziua urmatoare, inebunita de frustrare, sa compenseze lipsa ei printr-un dispret sfidator fata de cel ce nu posteste. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului si a izbanzii trufase asupra poftelor...


Dar, dincolo de orice, trufia ramane trufie, iar sentimentul frustrarii o confirma. Daca ai reusit in viata, nu te agata de nereusitele altuia, pentru a nu trezi in tine viermele cel aprig al orgoliului si patima infumurarii.


Reusita este energia iubirii si a capacitatii tale de acceptare a vietii, dar ea nu ramane nemiscata, nu este ca un munte sau ca un ocean. Ingamfarea si trufia reusitei te coboara, incetul cu incetul de pe soclul tau, caci ele deseneaza pe cerul vietii tale evenimente specifice lor.


Slabeste, bucura-te si taci!


Lasa-te de fumat, bucura-te si taci!


Curata ograda ta, bucura-te de curatenie si lasa gunoiul vecinului acolo unde vecinul insusi l-a pus. Caci intre vecin si gunoiul din curte exista o relatie ascunsa, niste emotii pe care nu le cunosti, sentimente pe care nu le vei banui vreodata si cauze ce vor ramane, poate, pentru totdeauna ascunse mintii si inimii tale.


Intre omul gras si grasimea sa exista o relatie ascunsa. O intelegere. Un secret. Un sentiment neinteles. O emotie neconsumata. O dragoste respinsa.


Grasimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului.


In viata noastra nu exista profesori mai severi decit viciile si incapacitatile noastre."


"Acum stiu! Stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart... este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie este de la diavol si strica totul.


Acum stiu, am aflat si eu... "


Nicolae Steinhardt
(1912 – 1989)

marți, 3 mai 2011

 De ce nu ne ascultă Dumnezeu rugăciunile?
  

 

luni, 2 mai 2011

CATAVASIILE INVIERII

 
Hristos a inviat din morti!
Cu moartea pe moarte calcand
Si celor din mormanturi
Viata daruindu-le.



Cantarea I

Ziua Invierii, sa ne luminam, popoare,
Pastile Domnului, Pastile!
Ca din moarte la viata si de pe pamant la cer,
Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi,
Cei ce-I cantam cantare de biruinta.

Hristos a inviat din morti!

Sa ne curatim simtirile
Si sa vedem pe Hristos stralucind,
Cu neapropiata lumina a Invierii.
Si bucurati-va zicand: "luminati sa-L auzim",
Cantandu-I cantare de biruinta.

Hristos a inviat din morti!

Cerurile dupa cuviinta sa se vesealeasca,
Si pamantul sa se bucure.
Si sa praznuiasca toata lumea
Cea vazuta si cea nevazuta
Ca Hristos S-a sculat, veselia cea vesnica.


Cantarea III

 Veniti sa bem bautura noua
Nu din piatra stearpa facuta cu minuni
Ci din Izvorul nestricaciunii
Care a izvorat din mormantul lui Hristos
Intru care ne intarim.

Hristos a inviat din morti!

Acum toate s-au umplut de lumina
Si cerul si pamantul si cele dedesubt.
Deci sa praznuiasca toata faptura
Invierea lui Hristos,
Intru care s-a intarit.

Hristos a inviat din morti!

Ieri m-am ingropat impreuna cu tine, Hristoase
Astazi ma scol impreuna cu Tine, inviind Tu.
Rastignitu-m-am ieri, impreuna cu Tine,
Insuti impreuna ma preaslaveste, Mantuitorule,
Intru Imparatia Ta.


Cantarea IV

 La dumnezeiasca straja,
De Dumnezeu graitorul Avacum
Sa stea impreuna cu noi si sa arate
Pe ingerul cel purtator de lumina
Care a grait cu mare glas:
"Astazi este mantuirea lumii,
Ca a Inviat Hristos, ca cel Atotputernic!"

Hristos a inviat din morti!

Parte barbateasca, ca Cel ce a deschis
Pantecele cel fecioresc, fost-a Hristos.
Iar ca un om, mielusel S-a chemat si fara prihana
Ca Cel ce n-a gustat stricaciune,
Pastile noastre, si ca un Dumnezeu adevarat,
Desavarsit S-a numit.

Hristos a inviat din morti!

Ca un mielusel de un an,
Cea binecuvantata de noi, cununa Hristos,
De voie pentru toti S-a jertfit,
Pastile cele curatitoare.
Si iarasi frumos din mormant
Soarele Dreptatii, noua ne-a stralucit.

Hristos a inviat din morti!

Al lui Dumnezeu, parinte David
Inaintea chivotului umbrei a saltat jucand
Iar noi poporul cel sfant al lui Dumnezeu,
Plinirea inchipuirilor vazand
Sa ne veselim dumnezeieste
Ca a inviat Hristos ca cel Atotputernic!

Cantarea V

Sa manecam cu manecare adanca,
Si in loc de mir cantare sa aducem Stapanului.
Si sa vedem pe Hristos, Soarele Dreptatii,
Tuturor viata rasarind.

Hristos a inviat din morti!

Milostivirea Ta, cea nemasurata
Cei tinuti in legaturile iadului, vazandu-o
La Lumina au mers Hristoase, cu picioare vesele
Laudand Pastile cele vesnice

Hristos a inviat din morti!

Sa ne apropiem purtatori de Lumina
La Hristos, Cel ce a iesit
Din mormant ca un Mire
Si sa praznuim impreuna cu cetele
Cele iubitoare de Praznic
Pastile lui Dumnezeu, cele mantuitoare.

Cantarea VI

Coboratu-te-ai intru cele mai de jos ale pamantului
Si ai sfaramat incuietorile cele vesnice
Care tineau pe cei legati, Hristoase.
Si a treia zi, precum Iona din chit,
Ai inviat din mormant.

Hristos a inviat din morti!

Pazind pecetile intregi, Hristoase,
Ai inviat din mormant,
Cel ce n-ai stricat cheile Fecioarei
Prin nasterea Ta.
Si ne-ai deschis noua usile Raiului

Hristos a inviat din morti!

Mantuitorul meu,
Vie si nejertfita jertfa ca un Dumnezeu
Pe Tine insuti, de voie aducandu-te Tatalui,
Ai inviat pe Adam, impreuna cu tot neamul
Sculandu-te din mormant.


Condacul Invierii

De Te-ai si pogorat in mormant,
Cela ce esti fara de moarte,
Dar puterea iadului ai robit
Si ai inviat ca un nemuritor,
Hristoase, Dumnezeule.
Zicand femeilor: "mironosite, bucurati-va!"
Si apostolilor Tai, pace daruindu-le.
Cela ce dai celor cazuti sculare.

Cantarea VII

Cel ce a izbavit pe tineri din cuptor, facandu-se om,
Patimeste ca un muritor.
Si prin patima pe cel muritor il imbraca
In podoaba nestricaciunii,
Cel ce Unul este binecuvantat,
Dumezeul parintilor si preaslavit.

Hristos a inviat din morti!

Femeile cele ganditoare de Dumnezeu
Cu miruri in urma Ta au alergat,
Si pe cale ca pe un mort cu lacrimi te cautau,
Bucurandu-se s-au inchinat,
Tie Dumnezeului celui viu.
Si Pastile cele de taina,
Ucenicilor Tai, Hristoase, bine le-au vestit.

Hristos a inviat din morti!

Praznuim omorarea mortii
Sfaramarea iadului si incepatura altei vietii vesnice.
Si saltand laudam pe pricinuitorul
Pe Unul Cel binecuvantat
Dumnezeul parintilor si preaslavit.


Hristos a inviat din morti!


Cat este de simtita cu adevarat si mult praznuita
Aceasta noapte de mantuire si stralucita.
A zilei celei purtatoare de Lumina a Invierii
Mai-nainte vestitoare fiind.
Intru care Lumina cea fara de ani,
Din mormant trupeste tuturor a stralucit.

Cantarea VIII

Aceasta numita si Sfanta Zi, Una a sambetelor,
Imparateasa si Doamna,
Al praznicilor Praznic, si sarbatoare este
A sarbatorilor.
Intru care binecuvantam pe Hristos in veci.

Hristos a inviat din morti!

Veniti cu rodul vitei cel nou
Al dumnezeiestii veselii
In ziua cea vestita a Invierii
Imparatiei lui Hristos sa ne impartasim
Laudandu-L pe Dansul ca pe un Dumnezeu in veci.

Hristos a inviat din morti!

Ridica imprejur ochii tai Sioane, si vezi
Ca iata a venit la tine
Ca niste faclii de Dumnezeu luminate.
De la Apus si de la Miaza-noapte,
Si de la mare, si de la Rasarit fii tai.
Intru tine binecuvantand pe Hristos in veci.

Preasfanta Treime, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Parinte Atottiitorule, si Cuvinte si Duhule,
Fire ceea ce esti Una in trei Ipostasuri,
Si dumnezeiasca.
Intru Tine ne-am botezat
Si pe Tine te binecuvantam, intru toti vecii.

Cantarea IX

Ingerul a strigat celei pline de dar:
"Curata Fecioara, bucura-te!
Si iarasi zic, bucura-te!
Ca Fiul tau a inviat a treia zi din groapa."
Lumineaza-te, lumineaza-te, noule Ierusalime
Ca Slava Domnului peste tine a rasarit!
Salta acum si te bucura Sioane,
Iara tu, curata Nascatoare de Dumneze
Veseleste-te intru Invierea Celui nascut al tau.

Hristos a inviat din morti!

O, dumnezeiescul, o iubitul, o preadulcele Tau glas
Caci cu noi Te-ai fagaduit sa fii cu adevarat,
Pana la sfarsitul veacului, Hristoase!
Pe care intarire de nadejde, credinciosii avandu-l,
Ne bucuram

Hristos a inviat din morti!

O, Pastile cele mari si preasfintite, Hristoase
O, intelepciunea lui Dumnezeu si Cuvantul lui Dumnezeu si Puterea
Da-ne noua mai adevarat sa ne impartasim cu Tine,
In Ziua ce neinserata a Imparatiei Tale.

Hristos a inviat din morti!

Luminanda Pastilor

Cu trupul adormind, ca un muritor, Imparate si Doamne,
A treia zi ai inviat, pe Adam din stricaciune ridicand
Si moartea pierzandu-o
Pastile nestricaciunii, lumii dand mantuire.